Problema

Impermeabilizarea structurilor subterane reprezintǎ o problemǎ deloc neglijabilǎ din domeniul ingineriei fundațiilor. Apa poate provoca deteriorarea timpurie a lucrǎrilor atât ca urmare a efectului fizic, cauzat de penetrarea suportului, cât şi ca urmare a deteriorǎrii chimice; apa, în mod normal, apare ca soluție salinǎ de agenți chimici care pot interacționa şi afecta matricea cimentoasǎ a produselor manufacturate.

Oricum, rezultatul final este deteriorarea neprevǎzutǎ a structurilor, atât în ceea ce priveşte rezistența staticǎ, cât şi funcționalitatea lucrǎrii. Ca urmare, cerința esențialǎ pentru structurile subterane este impermebilizarea corectǎ care sǎ asigure, pe toatǎ durata de viațǎ a lucrǎrii, respectarea tuturor variabilelor de execuție.

Soluția

O primǎ analizǎ a soluțiilor posibile pentru impermeabilizarea structurilor subterane conduce la efectuarea distincției dintre “sistemele pasive” care se limiteazǎ exclusiv la îndeplinirea funcției de barierǎ împiedicând contactul dintre structurǎ şi fluid şi “sistemele active” capabile sǎ interacționeze cu fluidul şi sǎ inhibe posibilele cǎi de infiltrare, chiar şi în starea avansatǎ de execuție a lucrǎrii. Aparțin categoriei din urmǎ barierele geosintetice din bentonitǎ.   

Un geocompozit din bentonitǎ poate fi definit ca şi o barierǎ hidraulicǎ constituitǎ dintr-un strat de bentonitǎ cu permeabilitate redusǎ, susținut cu ajutorul materialelor geotextile sau a geomembranelor, asamblate pe bazǎ de diferite principii. "Geocompozitul din bentonitǎ" poate fi considerat un recipient de bentonitǎ; bentonita reprezintǎ matricea impermeabilizantǎ, în timp ce geotextilele reprezintǎ elementul de protecție care conferǎ rezistențǎ mecanicǎ sistemului barierǎ.

Covorul din bentonitǎ CLAYTEX

Covorul din bentonitǎ CLAYTEX este constituit din douǎ materiale geo-textile flexibile, permeabile, cusute, asamblate astfel încât sǎ poatǎ conține pânǎ la 5 kg/m² de bentonitǎ sodicǎ granularǎ cu conținut ridicat de montmorillonitǎ (mai mare de 95%). Utilizarea acestuia prevede confinarea, izolarea covoarelor prin “teresament” cu scopul de a aşeza covorul CLAYTEX aderent la structurǎ, confinat de materialele de umpluturǎ. Confinarea descrisǎ este menitǎ sǎ împiedice expansiunea totalǎ a bentonitei sodice. Se creeazǎ un gel lipicios, coerent, impermeabil la apǎ, auto-sigiliant, gata sǎ se reactiveze prin intermediul proceselor expansive ulterioare în eventualitatea fisurilor şi a deformǎrii structurii. 

CARACTERISTICI GENERALE 

• Sigilant natural activat de apǎ
• Auto-sigilant
• Pânze de protecție poroase care permit hidratarea rapidǎ
• Strat de bentonitǎ continuu şi uniform
• Flexibil
• Rezistent la atacurile biologice şi ambientale
• Nu îmbătrânește în timp

INSTALAREA COVOARELOR PE SUPRAFEȚELE ORIZONTALE

În cazul în care aplicați CLAYTEX direct pe sol sau sub planşee structurale, substratul trebuie sǎ fie foarte bine compactat şi compus din material natural, fin şi omogen. În caz contrar, va fi necesar un strat de beton cu o grosime de 7-8 cm. Partea din polipropilenǎ (cea mai închisǎ la culoare) trebuie sǎ rǎmânǎ la suprafațǎ, cu fața spre exterior. Pe mǎsurǎ ce aplicați şi fixați covorul CLAYTEX pe substratul din beton, acesta trebuie acoperit cu un alt strat de beton de 5-6 cm pentru a evita posibile deteriorǎri cauzate de ploi neprevǎzute sau de aplicarea armǎturilor planşeului succesiv. 

INSTALAREA COVOARELOR PE SUPRAFEȚELE VERTICALE

Covoarele trebuie aplicate pe suprafețe verticale începând de jos, dupǎ şlefuirea pǎrților în exces ale distanțierelor de cofraje “cu lame” cu ajutorul discului abraziv şi umplerea ulterioarǎ a adânciturii rezultate, ca şi a forului distanțierului tubular din PVC, cu mortar cimentos anti carbonatant OSMOCEM AC. 

Fiecare covor CLAYTEX are 1.10x5.00 metri, deci se poate aplica uşor utilizând cuie din oțel pentru zidǎrii de 5-6 cm şi şaibe din plastic sau materiale similare potrivite scopului. Partea din polipropilenǎ (cea mai închisǎ la culoare) trebuie sǎ rǎmânǎ la suprafațǎ, cu fața spre exterior. Rândul de jos al covoarelor trebuie întors în jurul bazei fundației pentru a se lipi cât mai bine de colțurile interioare (pe cât posibil, rulați covoarele în prealabil), prin intermediul plinților din mortar cimentos, bicomponent, osmotic, cu întǎrire rapidǎ OSMOCEM 447. Toate covoarele adiacente trebuie sǎ se suprapunǎ pe o distanțǎ de cel puțin 5 cm. Dupǎ primul rând de covoare urmǎtoarele trebuie aplicate având grijǎ sǎ decalați conexiunile verticale. CLAYTEX nu necesitǎ alte protecții. Dacǎ este cazul, materialul de umpluturǎ (nisip) trebuie distribuit în mod adecvat pe covoare în straturi cu înǎlțime maximǎ de 60-80 cm, compactat bine şi eventual umezit. Dacǎ terasamentul nu se poate face imediat, pelicula din plastic de culoare închisǎ poate constitui o protecție temporarǎ împotriva precipitațiilor atmosferice.

Sistemul CLAYTEX, uşor de aplicat, presupune pregǎtirea minimalǎ a suprafețelor. Nu este necesarǎ amorsa pentru substrat; se poate aplica pe betonul proaspǎt, chiar murdar sau prǎfuit; nu sunt necesare pânze sau alte materiale pentru protecție; incidența de aplicare este compatibilǎ cu marea majoritate a sistemelor de drenaj; nu existǎ restricții în ceea ce priveşte temperatura de aplicare.

LIMITE ȘI E PRECAUȚII

• Covoarele CLAYTEX nu se pot aplica pe acoperişuri, tunele sau pe platforme structurale fǎrǎ un înveliş de protecție adecvat de cel puțin 20 de centimetri din beton sau 50 centimetri din pamânt
• Covoarele trebuie protejate de ploaie şi de apǎ în general, de exemplu cu plase din polietilenǎ, pânǎ la aplicarea materialului de terasament sau contrast
• Acolo unde se înregistreazǎ deteriorǎri ca urmare a precipitațiilor atmosferice abundante înainte de adoptarea mijloacelor de protecție, pǎrțile deteriorate şi/sau umflate vor trebui înlocuite pentru a restabili continuitatea corectǎ a impermeabilitǎții
• Acolo unde existǎ presiuni hidrostatice ridicate (de peste 1 atm), va trebui aplicat un strat dublu de covoare

Pentru aplicarea covoarelor CLAYTEX pe ziduri de cǎrǎmidǎ sau blocuri de ciment este necesar sǎ tencuiți preliminar suprafețele de contact cu mortar din nisip şi ciment